"În liceul german am avut o adolescenţă norocoasă. Sau sumbră? Greu de spus! Dacă aş avea liniştea necesară, elberat de grija de a-mi câştiga pâinea zilnică ca arhitect, aş scrie un roman al adolescentei bucureştene din anii '80, ca pendant al lumilor literare ale bunilor mei prieteni Ioana Nicolaie şi Mircea Cărtărescu. Lumile adolescenţelor lor sunt greu de imaginat de a fi mai îndepărtate, mai diametral opuse celei în care s-a întâmplat să trăiesc eu, contemporanul lor." H