All posts

Când am citit textele foștilor elevi de la liceul german din București, am retrăit profund spiritul acelor vremuri. Nu cu nostalgie. Ci cu o emoție ciudată, greu de definit, amestec de furie și încântare. De uimire că ne redescopeream. O generație mai largă, și dincolo de sălile liceului german. Mi-am amintit cum atunci când eram elevă în clasa a X a de liceu, lucrarea mea de la Olimpiada de limba română a ajuns la Securitate.

Evident, în acest munte de note informative am căutat să aflu și dacă Revista 2000 a intrat în vizorul Securității. Nu prea mult, dar nici nu a trecut neobservată. În dosarul profesorului e menționată de trei ori. O dată, în octombrie 1973, când secretarul de redacție, Andi Brenner, rămâne în străinătate după o excursie cu ONT-ul. A doua, când i se cere să modifice un citat din articolul de fond, dar Saftu preferă să-l elimine cu totul, iar a treia, când o anchetă face prea m

În 1959, Saftu a fost dat afară de la radio, mutat de la liceul Sava unde preda filosofia și trimis ca profesor de limba română la Școala medie 21, liceul german de fapt. E o perioadă în care, după ce a fost îndepărtat de la emisiune, Saftu se așteaptă să fie dat afară și din învățământ, bănuind că repercusiunile nu se vor opri. Câteva luni mai târziu, în 13 septembrie 1960, acest lucru se și întâmplă. Saftu dispare de la școală, cu două zile înainte să înceapă cursurile.

Despre Saftu, în dosarul C.N.S.A.S, am întâlnit cele mai multe aprecieri și laude, chiar de la oameni care nu-l admirau neapărat... Tot dosarul Securității e aproape un laudatio continuu pentru un profesor extraordinar. Surprinzător poate, el propune în 1967 să fie introduse în predare metode moderne: „predare prin proiecții, prin bandă de magnetofon și alte instrumente tehnice, care să corespundă cu însăși epoca de avânt în care trăim”.