Delir

Lumea și-a schimbat sensul de rotire
și oceanele se varsă în cameră,
înecând urmele unei lucidități trecute.
Culorile din fierbinți devin un bici de raze
care-și imprimă spectrul pe albul ochilor.
Gândurile rătăcitoare, cu gust de cenușă,
Își lasă urmele negre prin haosul înconjurător.
Un zgomot dureros, poate al unei ferestre
trântite în infinit,
dă un nou sens spiralei de senzații
care, cui arzător, încearcă să străbată timpul chinuit.
Ah, oceanele! Dar nu – s-a retras
și germenele nebuniei e de foc.