Ecou

E-atâta dor de stele
sub geana ta străine
atâta grea tăcere...
Vino, ascultă cum tremură
în osii carul mare.
Nu vezi?
Plânge pământul.
Nu-ngenunchea la poalele speranțelor strivite
Ești orb și drumu-i lung.
Opreşte-te, revino!

E prea târziu...
Tu nu mai simți că timpul ni se scurge.
Te-ai rătăcit
căci ai uitat să mai trăiești,
Străine.