Enigmele liceului

Enigmele liceului?! Poate pare ciudat, dar ele există, așa cum există liceul nostru. Și pentru cei care nu cred, articolul de față va încerca să fie convingător. Iată pe scurt despre ce este vorba (din motive de spațiu editorial): primăvara este anotimpul enigmelor. Ce, nu credeți? Atunci să privim întâmplările neobișnuite din această primăvară:
1. Într-o zi însorită a sfârșitului lui martie 1983, în apropierea unor pașnici trecători din curtea liceului, cade, explodând asurzitor, un corp translucid și sticlos având forma aproximativă a unei pungi obișnuite, împrăștiind în apropierea sa un lichid ciudat de asemănător apei atât de cunoscute pe Terra.
În zilele următoare, ploaia cu meteoriți se întețește, căzând astfel obiecte asemănătoare cu primul, dar de diferite mărimi, culori etc. și de la înălțimi diferite. Proveniența lor, cauza căderii, procesul de formare – mister.
2. În tot cursul anului au căzut din când în când adevărate ploi cu cotoare de mere, pere, cretă, etcetera, afectând din nou trecătorii. De unde vin, adică pică, rămâne tot învăluit în mister.
3. În sfârșit, toamna. A trecut vara, litoralul, vacanța (păcat!) și s-au copt fructele, legumele, porumbul (vai!) și ... castanele. Și tocmai de la castane începe a treia și ultima (până acuma!) enigmă. Din senin (mărturisesc sub prestare de jurământ că nu era nici un nor pe cer) a început o ploaie cu... (nu vă gândiți nici la pseudo meteoriți, nici la resturi alimentare) cu... castane. Intrigată, cum era și firesc, lumea savanților a încercat imediat să dea un răspuns competent acestor fapte fără precedent (vorba vine).
Reprezentanții de frunte ai științei mondiale au constatat perfecta asemănare dintre ciudații meteoriți și atât de pământenele pungulițe pentru gustare, care și ele plesnesc câteodată în mod subit în ore, iar lichidul conținut este chiar apa (H2O)!
Să constituie aceasta o dovadă a existenței maselor plastice și a apei în stare lichidă în univers? Sau este cumva vorba despre resturi expulzate dintr-un O.Z.N? Până acum certe nu sunt decât efectele acestor corpuri spațiale asupra pământenilor: udarea până la piele a nefericiților aflați în raza de acțiune a „obiectelor” și chiar ușoare comoții cerebrale pentru cei ce au suferit un impact direct între capul lor și meteoriți. (S-au aruncat și pungi de 1,25 lei).
În cazul ploii cu resturi alimentare, misterul este și mai mare. Lipsa livezilor pe Lună exclude ipoteza unei catastrofe gravitaționale pe satelitul nostru natural, care să genereze căderea tuturor merelor lunare pe Terra și arderea lor până la cotor în atmosferă, în timpul căderii. Să fi trecut oare un uragan printr-o cantină unde s-au servit mere la desert? Mister.
Cât despre „grindina maronie”, despre castane adică, ce să mai vorbim. Castane cresc doar pe Pământ, iar toamna aceasta nu prea a bătut vântul, ce să mai vorbim de uragan. Ce mai, enigmă totală!
Mai rău este că cei loviți suferă, după părerea competentă a savanților, de cucuită acută, ceea ce nu este chiar așa de plăcut. Dar, până la eludarea completă a misterelor liceului nostru, enigmele ne distrează an de an, după sezon, cu regularitate, încât ne-am cam plictisit de ele...
Dan Iliescu