Gânduri despre un spectacol: Caligula cu Ovidiu Iuliu Moldovan
Autor
Brândușa Apostolescu
Toamna aceasta mi-a oferit prilejul de a sta de vorbă cu Ovidiu Iuliu Moldovan. M-am apropiat cu profundă admirație de actorul care, seri de a rândul, iar și iară, a trăit cu o forță lăuntrică mistuitoare drama existențială a unui muritor care a tins toată viața și încă mai departe spre absolut: Caligula. Pătrunzând cu inteligență și luciditate partitura camusiană, Ovidiu Iuliu Moldovan se integrează universului ideatic al piesei și dovedește prin jocul său o afiliere totală și definitivă la concepția dramaturgului. Câteva gânduri, dezvăluite cu multă amabilitate și căldură, mi-au relevat omul, cu zâmbetul elegant întipărit pe chipul veșnic frământat și actorul adânc implicat într-un continuu proces de creație. Din vârtejul de întrebări ce mi-au răsărit instantaneu în minte, am spicuit cu greu una singură:
Ce înseamnă Caligula pentru Ovidiu Iuliu Moldovan?
„Bucuria repunerii în circuitul spiritual al publicului de teatru a uneia dintre cele mai valoroase texte filozofice și a cărții de căpătâi în materie de artă dramatică a lui Albert Camus.”
„Satisfacția de a prezenta pentru întâia oară în istoria teatrală bucureșteană acest text de mare valoare și cu disponibilități și valențe filozofice inedite. Textul fiind scris în perioada de profundă ascensiune a fascismului în Europa, a însemnat un avertisment grav și acut pentru marile conștiințe artistice sociale și politice ale vremii. Reluarea acestui text acum trebuie să constituie și de această dată un avertisment la fel de grav în fața omenirii care traversează un moment de maximă tensiune pe toate mai meridianele.”
„Pentru mine întâlnirea cu acest rol marchează începutul maturizării mele artistice și bucuria readucerii în fața spectatorilor a unui personaj-idee sau a unei idei personaj care să sensibilizeze, să mobilizeze și să oblige spectatorii la atitudini polemice cu propria lor conștiință. În plan teatral, Caligula constituie pentru mine încununarea unei vechi aspirații. Prezența miilor de spectatori mobilizează o dată în plus, mă stimulează la ambiții de natură să mă facă să depășesc de foarte multe ori comodități profesionale atât de periculoase pentru această meserie care are șansa de a deveni nobilă și înălțătoare atunci când dialogul cu publicul funcționează în mod tacit și armonios.”
Brândușa Apostolescu
