Eu

Un corp de sticlă topită
pe care timpul își lasă amprentele.
Freamăt și neliniște,
materie care se schimbă odată cu vremea
și suferă cu firul de iarbă.
Amalgam de senzații și certitudini.
Grăunte viu.
Sete de cunoaștere și totuși frica de prea nou.
Banalul devenit excepțional,
sau poate invers.
În fine, eu.


Ilinca Berza, IX B