Și azi îmi pun întrebări (titlu original: Povestea calendarului)

Povestea calendarului, de Mihai Zamfirescu, este un text nou, publicat în Revista 2000+. Publicăm aici forma prescurtată și pregătită pentru lucrul la clasă cu copiii care au fost invitați să reconstituie povestea – care este, de fapt un eseu despre timp, descoperit și analizat prin prisma curiozității de cursă lungă a unei minți de iubitor și cunoscător al matematicii – sub forma unei benzi desenate colaborative. Ilustrațiile sunt selectate dintre cele realizate de elevii învățătoarei Ortrun Mahl (Colegiul Național Johannes Honterus, Brașov) și ai profesoarei de limba germană Oana Secaș (Colegiul Național Samuel von Brukenthal, Sibiu), în timpul atelierelor propuse de echipa Revistei 2000+.

Mihai Zamfirescu

POVESTEA CALENDARULUI

MIC REZUMAT

(conține spoilere)

Eram în clasa 1.

Doamna învățătoare Flora Singer a scris pe tablă: Montag de 27.10.1958  spunând: Montag, den 27. Oktober 1958.

Eu cântam la pian și știam că octava înseamnă 8 note și atunci am întrebat-o de zice 8 octombrie și scrie 10. Doamna a stat puțin și mi-a răspuns: „Mihai, nu știu!”

S-a dărâmat un idol!

M-am dus foarte tulburat acasă.

Mama m-a întrebat imediat ce s-a întâmplat la școală și eu am răspuns: „Doamna nu știe tot!”

Iar mama a zis: „E foarte normal. Un om nu știe tot! Dar ce n-a știut?” „Nu a știut de ce zice octombrie, adică 8, și scrie 10”. Și pe urmă, cu o vagă speranță, am întrebat: „Tu știi”?

Mama a răspuns:  „Înainte anul nu începea în ianuarie”.

Eu: „Dar când?” Mama: „Socotește!”

"

Am socotit pe degete: octombrie 8, septembrie 7, august 6, iulie 5, iunie 4, mai 3, aprilie 2. „Martie!”

De abia am așteptat să vină tata să-l întreb și pe el. Mi-a dat același răspuns.

Pe vremea aia nu se prea vorbea la telefon deci nu am crezut că s-au înțeles, dar mai exista o problemă: cu o lună înainte pusese o întrebare și ei mi-au dat o explicație care s-a dovedit mai târziu că era un răspuns doar ca să scape de sâcâielile mele.

Eu și azi îmi pun întrebări!

Am căutat argumente pentru mine, să mă conving de adevăr!

Primul argument: Plugușorul

Am ascultat cu atenție plugușorul. Zice acolo că bădița Traian a înjugat doi boi la plug și s-a dus să tragă o brazdă pe câmp să vadă dacă se poate ieși la arat.

La arat în ianuarie, când nămeții erau cât casa? Nu se poate... dar în martie era ceva obișnuit.

Am mai găsit și altele!

Al doilea argument: Sorcova cu flori de măr și flori de păr. De unde florile astea în ianuarie?

Dar dacă anul începea în martie și nu începe la 1 martie, ci la  21 martie, de echinox? (Dies aequi nox, adică ziua egală cu noaptea!)

Primii pomi care înfloresc sunt mărul, părul, zarzărul și prunul. Mărul, părul, zarzărul și prunul. înfloresc înainte să dea frunza.

Eu am stat până la cinci pe ani la bunica maternă,  care avea o grădină cu 50 de copaci în mijlocul Bucureștiului, lângă Operă. Am văzut înflorirea asta meri, la peri, la pruni și, mai ales, la zarzări pe care Bucureștiul e plin. La noi erau șase.

Al treilea argument: există un cântec în limba germană care spune că s-au întors păsările călătoare și îți urează la mulți ani, Alle Vögel sind schon da. Cântecul sună așa: Amsel, Drossel, Fink und Star und die ganze Vogelscharwünschen dir ein frohes Jahr, lauter Heil und Segen.

Râd păsările de tine?

Să-ți spună „la mulți ani” la peste două luni de când a început anul?  

Dar dacă anul începea la sfârșitul lui martie atunci e tocmai bine

pentru că atunci se întorc ele din țările calde!

QED!!!