Bîzdâgania la borcan

În nr. 22 din 1979 - cu un an înainte să fie interzisă - Revista 2000 a liceului german din București (azi Colegiul German Goethe) publica următoarea știre, însoțiță de o caricatură mai mult decât sugestivă cu celebra Bîzdîganie. Pionierii raportau depăsirea planului la adunat borcane - un text ușor ironic, dacă te prinzi. Dar desenul e explicit. Shoot me!

Iar dacă vreți să știți de ce scriem noi acum Bîzdâgania cu "î" și "â" - e pentru că stă între trecut și viitor. Din anul școlar 1955-1956, s-a introdus ortografierea cuvintelor exclusiv cu „î”, normă introdusă în urma dezbaterilor Academiei R.P.R. din 1953, aprobată printr-o Hotărâre a Consiliului de Miniștri. Asupra acestei decizii Academia a revenit în 1993, hotărând prin vot revenirea la grafia cu litera â  în loc de î  în anumite poziții ale cuvintelor și la scrierea formelor sunt, suntem, sunteți în loc de sînt, sîntem, sînteți. Dar Bîzdâgania... e cu un picior în trecut și cu capul în viitor...